Cred cu tărie că nu există copil care să nu cunoască gustul minunat al ciocolatei de casă și că nu există bucătărie de gospodină unde să nu se fi preparat nici măcar o dată acest dulce, fie el tradițional, raw-vegan, cu lapte, cu alune, cu mentă, albă sau neagră…și câte și mai câte variante, forme și culori! Când piticul meu m-a rugat să facem ciocolată de casă (musai albă…și musai simplă!), nu am avut cum să nu mă întorc în copilărie și să nu-mi aduc aminte de batoanele acelea dreptunghiulare dulci și iubite de noi, care se vindeau la colț de stradă, impreună cu cocoșeii din zahar ars (phiuuuu, îi mai țineți minte?)
Doamne, ce fericiți eram alergând cu ciocolata în mâini și mâncând-o aproape pe nerăsuflate! Totuși, chiar și astăzi, cu toate că avem la îndemână o întreagă varietate de prăjituri și dulciuri, parcă ciocolata de casă e specială, nu-i așa?
Mod de preparare:
Apa și zahărul se pun la fiert, până se leagă siropul : se face proba picăturii pe farfuria rece (se picură puțin sirop pe o farfurie răcită în frigider, iar dacă picăturile rămân frumoase și rotunde, atunci siropul este gata). Se ia siropul de pe foc și se adaugă untul. Se amestecă bine până când acesta se topește bine, apoi se începe adăugarea laptelui praf, amestecând continuu. După încorporarea întregii cantități de lapte praf, se obține o compoziție păstoasă, care deja poate fi modelată cu mâna.
Acesta este momentul în care ciocolata se așează în forme (ale mele sunt din silicon) și se dau la rece cca. 2 ore. Se desprinde ciocolata cu grijă din mulaje și se servește. Nu-i așa că-i simplu? Așa a spus și băiatul meu!!!
Poftă bună!