Un aperitiv special, cu un gust foarte bun, care pe vremea comunismului se făcea cu ciupercuțe chinezești din cutii, pe care le procuram cu greu. Acum nu ne mai interesează cutiile cu ciupercuțe, pentru că găsim în supermarketuri champignons proaspete și regăsim gustul plăcut de odinioară. Suntem, asemenea lui Marcel Proust, în căutarea timpului pierdut...
Se rup piciorușele de la ciupercuțe și se curăță bine. Se înjumătățesc pălărioarele ciupercuțelor, se curăță de pielițe și de lamelele de pe partea interioară, după care se spală bine în două-trei ape și se feliază (felii cam de 0,5 cm grosime).
După ce au fost spălate, ciupercuțele se pun la fiert, la foc iute, cu apă suficientă. După câteva clocote, se aruncă apa și se pun din nou la fiert, cu apă caldă în care s-a dizolvat 1/2 linguriță de sare. Când sunt fierte, se strecoară și se lasă în strecurătoare să se scurgă bine de apă.
Se face maioneza. Se fierb tare două ouă, se lasă să se răcească și apoi se curăță de coajă. Se răzuie gălbenușurile tari în care se încorporează o linguriță de muștar clasic și se amestecă bine. Când acest amestec s-a omogenizat, se adaugă și gălbenușul crud și apoi, puțin câte puțin uleiul, amestecând/mixând mereu până ce rezultă o maioneză densă/groasă.
Se curăță un cățel de usturoi și se răzuie fin în maioneză. Se condimentează cu sare și piper și apoi se adaugă ciupercuțele scurse bine de apă. Se omogenizeză bine și se pot servi deja.
1
Dacă nu curățați lamelele ciupercuțelor, se vor înnegri la fiert.
2
Nu cantitatea de ulei face maioneza densă, ci timpul acordat mixării.
3
Pentru că ciupercuțele rețin multă apă (chiar dacă au stat la scurs), este bine ca înainte să le amestecați cu maioneza, să le tamponați bine cu hârtie absorbantă. Altminteri, o maioneză apoasă ar fi neplăcută...
4
Atenție la cantitatea de sare, pentru că ciupercuțele rețin sarea la fiert, în cea de-a doua apă.
5
Cine vrea să evite usturoiul, poate folosi zeamă de lămâie, dar nu e la fel de bun.