Mere, portocale, nuci, fructe de pădure... pepene, alune, caise... sunt fructele cu care am crescut şi pe care le ştim. Papaya, Sharona, rodie, fructul dragon – au apărut pe piaţă în ultimii ani şi le-am descoperit gustul şi aroma. În lume, însă, există mii de fructe de care nu am auzit niciodată, pe care poate că nu am avut ocazia să le vedem nici măcar în reviste. Multe dintre ele au efecte benefice mai mult decât surprinzătoare. Poate e bine să ştim că ele există. Poate, cândva, vom avea ocazia să le şi gustăm.
Acai
Arborii de acai sunt originari din padurile braziliene. Fructele sunt bogate in vitamina B, proteine, aminoacizi si combat eficient actiunea nociva a radicalilor liberi. O dieta cu fructe de acai are un cotinut nutritiv mai mare decat lactatele.
Goji
Despre goji, fructele originare din Tibet, specialistii in medicina naturista considera ca au cea mai mare cantitate de antioxidanti. De aceea sunt ideale pentru intarirea sistemului imunitar. Au rolul de a regla circulatia sangelui si a nivelului hormonal. Ajuta digestia lenesa si se folosesc in tratarea afectiunilor oculare. Mai mult, au efect afrodisiac. O legenda chinezeasca spune ca, pe vremuri, calugarii care mancau goji nu-si pierdeau dintii nici la 80 de ani. Goji este energizant, efectul fiind usor de observat de la primul fruct.
Noni
In trecut, fructul numit noni mai era denumit si aspirina naturala, pentru efectul sau analgezic si de prevenire a bolilor cardiovasculare. in medicina chineza i se spune fructul zeilor, iar la indieni e planta sacra, dar si medicinala.. Extractul natural din fructele noni este ideal pentru persoanele care sufera de diabet de tip 2. Normalizeaza glicemia si este o sursa importanta de vitamina A, C, B, calciu si potasiu. Noni scade tensiunea arteriala, imbunatateste procesele metabolice, este antialergic, antibacterian, calmeaza durerile, regleaza somnul, creste rezistenta la stres.
Taami
Se numeste fructul miracol (Synsepalum dulcificum) – miracle fruit, miracle berry. Este originar din Africa de Vest (acum se cultiva cu succes si in America). În locul de origine (Africa de Vest) este numit Taami, Agbayun, Asaa sau Ledidi. Fructul seamana cu o maceasa si in sine nu are un gust deosebit. Se sparge in dinti, desfacand pulpa de pe sambure. Apoi pulpa trebuie rotita temeinic prin toata gura, timp de minut. Pe urma, timp de minimum 20 de minute si maximum 4 ore, papilele gustative sufera o transformare si tot ceea ce veti pune in gura vi se va parea dulce: sucul de lamaie va semana cu inghetata de ciocolata, sosul picant, cu caramelul. Si asta deoarece contine o substanta numita miraculina, care modifica perceptia gustului.
Cultivatorii de fructe au raportat ca au cereri de la bolnavii de cancer, deoarece acest fruct contracareaza gusul de metal pe care il resimt pacientii in urma chimioterapiei. Acest presupus efect nu a fost cercetat stiintific, desi la sfarsitul lui 2008, un medic oncolog de la Centrul Medical Mount Sinai din Miami a inceput un studiu, iar in 2009 a depus la o cerere la FDA (Food and Drug Administration) pentru a experimenta un medicament pe baza acestui fruct.
In Japonia , fructele-miracol sunt populare printre diabetici si cei care tin dieta. Perioada de valabilitate a fructelor proaspete este de numai 2-3 zile.
Pepino
Pepino este ruda indepartata a pepenilor si perelor, originar din zonele temperate ale Anzilor. Pepino este o planta perena vesnic verde originara din Peru, cultivata in zone tropicale, subtropicale si in sere, in special pentru fructe. Face parte din familia Solanum, fiind cunoscut sub numele de Solanum Muricatum Aiton.
Fructul pepino are o forma ovala si o coaja lucioasa. In timp ce creste, culoarea sa se schimba de la galben la portocaliu cu dungi violet. Pulpa fructului copt este galbena, zemoasa si are un miros intens. In mijloc exista o cavitate care nu se mananca. Aroma sa delicata aminteste de o combinatie intre ananas, lamaie, para si pepene galben. Aceste fructe sunt excelente cand sunt consumate crude, insa trebuie curatate de coaja. Pepino se coace la temperatura camerei; fructul copt cedeaza la apasare si are un parfum intens.
Pepino este bogat in saruri minerale si vitamine, mai ales vitamina C (25 de mg la 100 de g pulpa), vitamina A si complexul B, fibre si antioxidanti care furnizeaza energia necesara corpului. Studiile au arata ca pepino previne diabetul si regleaza nivelul de zahar din sange, scade tensiunea arteriala si previne accidentele vasculare, scade nivelul colesterolului rau si reduce riscul bolilor de inima. De asemenea, stimuleaza sistemul imunitar, reduce inflamatiile, este benefic in caz de anemii, disconfort gastric, cancer intestinal si ajuta la dezvoltarea oaselor.
Physalis
Physalis este de provenienta sud-americana. Creste in tufe pana la 1,5 m inaltime. Fructele contin vitaminele C si B12, calciu si zaharuri si au gust de fructe de padure, fiind denumite si „cirese de pamant“. in medicina naturista, se recomanda contra inflamatiilor renale. Cojile fructelor, dupa ce au fost folosite le ceai, se pot folosi la vindecarea ranilor.
Fico (Fig)
Fico este un pom fructifer originar din Asia Occidentala. Fructul este foarte bogat in calciu, motiv pentru care se foloseste la producerea laptelui pentru sugari. De asemenea, este bogat în potasiu, fosfor, vitaminele B1 (tiamina), B2 (riboflavina), flavonoizi şi polifenoli.
Fico este un fruct-simbol pentru istoria şi cultura mediteraneană. Cu frunze de fico s-au acoperit Adamn şi Eva după păcatul originar. Apare într-o frescă din interiorul piramidei din Gizeh, veche de 4000 de ani şi la umbra lui a stat lupoaica de la care au supt Romulus şi Remus. A constituit un aliment vital pentru populaţiile rurale şi astăzi este un fruct apreciat de cunoscători ai bucătăriei fine şi de maeştrii bucătari.
Fico este util în tratamentul constipaţiei, bronşitei, scăderea colesterolului, prevenirea cancerului de colon şi a cancerului de sân; previne diabetul, HTA şi degenerarea musculară, întăreşte oasele. Ameliorează simptomele în tusea convlsivă, astm.
Pomelo
Pomelo este cel mai mare citric. Are calitati nutritionale deosebite (44 calorii), continand proteine, carbohidrati, calciu, fier, betacaroten, vitaminele B1, B2, si vitamina C.7. Este un stimulent imunitar de exceptie. Chinezii fierb pielita si frunzele pentru a prepara o baie care purifica trupul si sufletul. Persoanele care sufera de boli cardiovasculare pot include in dieta lor si pomelo, gratie continutului de potasiu cu rol in reglarea tensiunii sangelui si a functiilor inimii. Limonoizii din fructul de pomelo previn divizarea celulelor canceroase, chiar mai bine decat o fac tratamentele medicamentoase. Cura cu pomelo se recomanda in caz de diabet, febra, oboseala, insomnie, senzatia de gat uscat, cancer la stomac si pancreas.
Rambutan
Rambutan, un pom originar din Asia de Sud, are fructe acoperite de tepi si gust de struguri. sunt bogate in vitamina C, calciu si fosfor. Coaja si samburii nu sunt comestibili.
Rambutanul este un fruct originar din Malaezia a carui coaja este acoperita de spini moi, ceea ce il face sa semene cu un arici. Este unul din fructele preferate ale locuitorilor din Asia de Sud-Est, si cu siguranta se va integra pe lista ta de preferinte daca il gusti.
Acest fruct exotic este foarte bogat in vitamina C, continutul este zemos iar gustul este unul dulce-acrisor. De asemenea, este foarte slab caloric – are doar 82 kcal/100g. Fructele de rambutan au nevoie de 90 de zile pentru a se coace. In anumite perioade din an, atunci cind conditiile meteo sunt extrem de favorabile, fructele se coc in numai cinci zile. Inainte de a fi culese, acestea au in jur de 5-6 centimetri.
La raioanele cu fructe exotice de la supermarketuri, uita-te dupa rambutanii de culoare rosiatica, cu spini de culoare verzuie. Cele mai proaspete fructe sunt cele care nu au pete negre pe spinii de culoare verzuie.
Este foarte important sa curatam acest fruct in mod corect. Nu se taie pe jumatate cu tot cu sambure. Samburele trebuie ocolit, fara sa il strivim. Continutul de sub coaja este foarte suculent si gustos. Poate fi consumat in salate, retete asiatice sau chiar cu peste fript.
Durian
Regele fructelor, cum este numit în sud-estul Asiei, durianul rămâne un fruct foarte iubit de unii și total disprețuit de alții, motivele fiind atât mirosul cât și gustul său, absolut unice.
Fruct comestibil provenind din arborii din familia Durio, durianul poate atinge 30 de cm lungime și până la 3 kg. Fructul este acoperit de o coajă groasă cu țepi sub care se ascund 4-5 sâmburi foarte mari acoperiți de miez moale și cărnos; se consumă doar miezul din interior și, ocazional, sâmburii (gătiți). Există 9 specii de arbori Durio ce produc fructe comestibile, Durio zibethinus fiind cea mai larg răspândită.
Durianul este atât de faimos și fiindcă este interzis în locurile publice din Singapore, Malaysia (Malaezia) sau Thailanda, incluzând metrourile, hotelurile, instituțiile publice din cauza mirosului extrem de puternic și considerat neplăcut. Miezul are consistența moale și densă, ca o budincă groasă de vanilie; variază de la galben intens până la roșu, în funcție de specie, și este cel atât de iubit sau blamat.
Durianul se vinde întreg sau doar miezul – foarte bine ambalat! – în majoritatea țărilor din sud-estul Asiei, dar și în Europa și SUA (din importuri) în sezon – din iunie până în august. Dacă este fruct întreg, se secționează în două, se scoate cu o lingură miezul din alveole și se mănâncă până la sâmbure.
În ceea ce privește gustul și mirosul durianului, părerile sunt foarte împărțite. A fost comparat cu toate atrocitățile – de la toalete la mirosul de sconcs – dar rămâne regele fructelor cu un gust cremos, ce nu poate fi asemănat cu nimic altceva. Noi l-am gustat și ni se pare că seamănă cu bananele bine coapte amestecate cu un sos cremos cu usturoi!
Varietatea durianului provine din insula Borneo, unde este foarte apreciat nu numai de localnici ci și de urangutani (Borneo are cea mai mare populație de urangutani), dar este cultivat și în afara țărilor din SE Asia: India, Sri Lanka, Florida, Hawaii, Madagascar. Thailanda este cel mai mare exportator.
Foarte sățios datorită conținutului mare de carbohidrați, durianul este considerat o mâncare în sine. Fructul contine vitamina C, potasiu, apa, e o mare sursa de glucide.
În Malaysia, durianul este folosit la deserturi – de la dropsuri la prăjituri și înghețate; dar și la mâncăruri aromate ca pulut durian – orez glutinat cu lapte de cocos și durian.
În Sumatra – Indonezia există un fel de mâncare sambal tempoyak din durian fermentat, lapte de cocos și binecunoscutul sos foarte iute sambal, specific mâncărurilor indoneziene. Tot în Indonezia, există și mâncăruri făcute cu sâmburi de durian, ce se prăjesc, fierb sau coc și au consistența cartofilor dulci.
Durianul este un fruct bogat in carbohidrati, proteine si grasimi, iar in unele culturi (in Malaiezia, de exemplu), frunzele si radacinile sunt folosite in mod curent in tratamente pentru afectiuni usoare. Unii oameni cred ca durianul are proprietati afrodiziace. In Indonezia exista chiar un proverb legat de „regele fructelor" nascator de iubire: „Cand durianul cade, sarong-urile se ridica", facand referire la fustele purtate de femei si barbati in anumite regiuni ale Globului (intre care Asia de Sud si Sud-Est).
Adi Hădean a descris într-un mod pitoresc şi plin de umor acest fruct: „Durianul e un paradox alimentar, e Frumoasa şi Bestia în aceeaşi persoană simultan, e Dr. Jeckyll şi Mr. Hyde cu o singură faţă, e un fruct cu dublă personalitate nedisimulată. Pute ca dracu’ şi lasă un gust plăcut pe vălul palatin, o unsoare uşor alcoolică pe esofag. E chiar interesant.” [..] „Miezul durianului e ca un soi de cremă alb-gălbuie şi foarte densă, strânsă în jurul unui sâmbure. Sâmburele nu se mănâncă.”
Fructul de durian este bogat în carbohidraţi, şi de aceea este foarte săţios. Este fructul cu cel mai mare conţinut de proteine complexe, acizi graşi esenţiali, în compoziţia sa aflându-se peste 200 de flavoide. Conform Dietary Guidelines 2010 - U.S. Department of Health and Human Services, fructul de durian e plin de vitamina C, o ceaşcă cu fruct având 48 mg de vitamina C sau 80% din valoarea zilnică recomandată, vitamina E, B5, B6, B1 şi A, calciu, potasiu, fosfor, fier, magneziu (39%), mangan, dar şi zaharuri şi apă. Consumul acestui fruct contribuie la îmbunătăţirea memoriei şi la creşterea energiei.
Fructele, frunzele şi rădăcina de durian au proprietăţi curative antifebrile, cicatrizante şi antidepresive. Buddha l-a declarat „fructul fericirii”, pentru că are în componenţă serotonină, substanţă care răspunde de starea generală şi dă sentimentul de fericire. Deoarece conţine peste 200 de flavonoide este folosit şi în industria farmaceutică. Sunt voci care susţin că fructul de durian este şi un puternic afrodiziac însă, din păcate, nu există încă o dovadă ştiinţifică în acest sens.
Pe lângă faptul că, datorită conţinutului ridicat al aminoacidului Trytophan, remediază anxietatea, depresia, stresul şi insomnia, durianul ajută la îmbunătăţirea memoriei, creşte rezistenţa la efort intelectual şi îmbunătăţeşte sănătatea creierului la nivel celular. În plus, ajută la scăderea colesterolului, curăţă sângele, este antimicrobian, antifungic şi antibacterian şi este renumit ca un fruct curat, deoarece, datorită coajei foarte dure, nu poate fi pătruns de bacterii.
Durianul se vinde întreg sau doar miezul, foarte bine ambalat, în majoritatea ţărilor din sud-estul Asiei, dar şi în Europa şi SUA, din iunie până în august. Dacă este fruct întreg se secţionează în două, se scoate cu o lingură miezul din alveole şi se mănâncă până la sâmbure. În Malaiezia, una dintre ţările mari consumatoare, durianul este folosit la mâncăruri aromate ca pulut durian - orez glutinat cu lapte de cocos şi durian şi chiar şi la deserturi - de la dropsuri la prăjituri şi îngheţate. În Sumatra, Indonezia, există un fel de mâncare sambal tempoyak din durian fermentat, lapte de cocos şi binecunoscutul sos foarte iute sambal, specific mâncărurilor indoneziene. Tot în Indonezia există şi mâncăruri făcute cu sâmburi de durian, ce se prăjesc, fierb sau se coc şi au consistenţa cartofilor dulci. În Asia este servit alături de orez lipicios, iar în China este folosit în produsele de patiserie. Prăjite sau coapte în cuptor, seminţele de durian pot fi consumate ca nişte nuci foarte gustoase şi aromate.
Salak – fructul şarpelui
Salak, un fruct exotic indonezian, este cunoscut sub numele de „fructul sarpe“ datorita invelisului solzos. Creste in palmieri, si fructele sunt de marimea unei smochine.
Este materia prima pentru prepararea cidrului.
Salak e o specie de palmier nativ în Indonezia, Brunei şi Malaezia.
Aceste fructe cresc la baza palmierilor si au aceasi marime si forma ca o smochina, doar ca este acoperit de o piele maro solzoasa. Fructele au un gust usor acid si seamana cu merele. Poate fi desfacut de la varf ceea ce va dezvalui trei lobi separati si o samanta mare de culoare inchisa. Are o textura similara marului si o aroma foarte dulce, ceea ce il face o alegere favorita pentru multi oameni.
Se foloseste la reţete ce conţin peşte, pui sau carne de porc si este folosit ca materie prima pentru prepararea cidrului.
La noi este mai putin cunoscut si se gaseste destul de greu.
Nashi
Nashi este un arbore fructifer originar din China, al carui fruct e poreclit de europeni „para-mar“. Doar in Japonia sunt cunoscute peste 1.200 varietati de Nashi. Fructul proaspat contine mari cantitati de magneziu. Nashi este un fruct rotund, de mărimea unui măr, cu aromă de pere. Este un fruct parfumat, cu gust proaspăt, dulce-acrişor. Acest fruct, adesea întrebuinţat în bucătăria chineză, este consumat mai ales crud, fiind mai bun dacă este rece. Pulpa fructului este crocantă şi puţin granulată, motiv pentru care nashi se mai numeşte „para de nisip”. Nashi se pune mai ales în salate şi compoturi; sunt bune şi deshidratate şi uneori sunt folosite în producţia de vinuri. Dacă le depozitaţi în locuri răcoroase şi întunecate, rezistă cam două luni. Sucul preparat din fructele proaspete sau uscate de nashi se poate folosi la tratarea urolitiazei, având de asemenea proprietăţi antipiretice şi antitusive; datorită unui conţinut mic de tanină, fructul nashi are şi proprietăţi antidiareice.
Babaco – fructul şampanie
Babaco este o planta originara din America de Sud. Fructele contin o mare cantitate de zahar (aproximativ 60%). Babaco se presupune că are originea în South Central Highlands din Ecuador. Acesta a fost cultivat în Ecuador, înainte de sosirea europenilor. În timpuri mai recente babaco fost introdus în Noua Zeelandă unde este cultivat comercial. În Israel și în alte părți ale Orientului Mijlociu planta este, de asemenea, cultivat comercial în sere.
Babaco este un atractiv fruct in forma de torpila, cu un miez efervescent, de aceea este numit și fructul șampanie. Când este feliat transversal, fațetele acestui fruct oferă un contur pentagonal care dă denumirea științifică de Carica pentagona. Textura acestui fruct de aur este foarte ușoară și răcoritoare. Fructul babaco este la fel ca o papaya, cu o singură tulpină, noduroasă împărțită în două sau mai multe ramuri în partea de sus. Ea are câteva, flori rare mari si frunze lobate, care se formează pe trunchi și ramuri.
Fructele sunt, de obicei fierte la fel ca o leguma. Pulpa de babaco este, de asemenea, bună în salate de fructe și poate fi amestecat într-un sos. Multe țări produc băuturi răcoritoare făcute din miez de babaco.
Babaco verzi pot fi tinute la temperatura camerei. Babaco coapte ar trebui să fie păstrate în frigider și consumate în decurs de câteva zile.
Babaco este de preferat a se consuma crud. Aceasta conține de trei ori cantitatea de papaina ca în papaya și este considerat ca fiind o sursă excelentă de vitamina A și C. Corpul nostru are nevoie de vitamina C, care ajută în principal pentru vindecarea rănilor și, de asemenea, pentru a menține gingiile sănătoase. De asemenea babaco este bogat în sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fier și multe alte minerale.
Babaco este o planta cultivata in Ecuador de mii de ani. In prezent, babaco poate fi gasit in Noua Zeelanda si Orientul Mijlociu. Asemanator cu cocosul, babaco este un fruct foarte pretios, mai ales ca toate componentele sale, tulpina, frunze, fruct, sunt folosite in bucataria sau in cosmetica (datorita proprietatilor extraordinare). Babaco este cunoscut si sub numele de arborele vietii. Fructele au un aspect deosebit, insa sunt dificil de desfacut.
Pompelmo
Pompelmo este un hibrid intre pomelo si portocala dulce. Fructul e originar din Barbados si se aseamana cu grapefruit-ul, dar e mai dulce. Semintele lui sunt un adevarat antibiotic natural care nu deregleaza flora bacteriana. Pompelmo e recomandat frecvent in cure de slabire, deoarece contribuie la arderea grasimilor.
Tamarind
Tamarindul este un fruct originar din India si Filipine, unde este folosit la prajituri, bauturi acidulate si snack-uri.
In Filipine, din frunzele de tamarind este preparat un ceai care reduce febra datorata malariei si regleaza digestia.
De asemenea, fructul mai este folosit si in medicina naturista, in tratamentul racelilor si a virozelor respiratorii.
Surse:
https://sites.google.com/site/elixirultineretii/
http://diversediversificatearhiva.wordpress.com/tag/fructe/
http://www.adihadean.ro/2010/08/durian-putoare-%C8%99i-savoare/