- Sa fii frumoasa cum e primavara, mladie cum e spicul vara
- Eu iti doresc un glas ca al privighetorii
- Eu gratia si gingasia florii
- Eu dulcea mea printesa iti doresc sa fii inteleapta, in vorba buna si in fapte sa fii dreapta ...
Vag imi amintesc aceste cuvinte (si probabil sunt distorsionate de amintiri) ale ursitoarelor din povestea Frumoasa din Padurea Adormita pe care o ascultam de pe caseta de atatea ori, nu doar cand eram mititica, ci si mai tarziu, cand lasasem in urma multe de-ale jocului. Povestile mi-au ramas extrem de dragi insa si le citesc si acum, chiar daca ochii care buchisesc randurile le interpreteaza un pic altfel.
Aceste lumi inchipuite imi fac viata mai magica si ma intreb uneori ce a fost mai intai: lumea basmelor din care am cules personaje despre care credem ca sunt reale, doar ca nu le vedem? Sau fiinte vii in carne si oase care au existat in mod real in timpuri stravechi, dar au disparut in timp, lasand in urma doar legende si povesti despre ele, mituri si vise?
In anumite zone din Transilvania se mai pastreaza obiceiul ca dupa nasterea copilului, moasa sa puna un castron cu sare, faina cernuta, un banut si un caier de lana in camera bebelului, unde va sta pentru de trei zile, timp in care va fi vizitat de ursitoare. Trecerea lor nu se face insa pe nesimtite, pentru ca ele lasa un semn in castronul cu faina.
Cred ca in mod clar nu se disting obiceiurile pur crestine de cele pagane, ci rugaciunea si povestea se imbina firesc si creeaza obiceiuri felurite si bogate, ce difera usor in fiecare colt al tarii. Bunica, de exemplu, o femeie blanda si foarte credincioasa imi spunea cand eram mica Visul Maicii Domnului. Si acum, cand merg pe la ea, o aud cand se trezeste noaptea si se roaga in soapta si disting cuvintele pe care le spunea cu ani in urma. Tot ea mi-a spus ca este bine ca femeia insarcinata sa spuna aceasta rugaciune in fiecare zi si sa o tina aproape de ea, daca o are scrisa pe o hartie sau intr-o carte, pentru ca-i va aduce mult ajutor din partea Maicii Domnului in momentul nasterii.
Dupa nastere, locuinta este sfintita de catre preot, iar acest obicei este cunoscut sub numele de „slobozirea casei”, ea fiind astfel curata si gata de a primi oaspeti. Cand preotul nu poate fi prezent, moasa este cea care ii tine locul. De altfel, rolul moasei este destul de important in special in Banat, Oltenia si Transilvania, ea fiind cea care duce copilul la botez, de unde este apoi primit de catre nasi. Pentru ca mama sa poata fi prezenta la botez, trebuie sa i se faca o slujba numita molifta la 40 de zile de la nastere.
Botezul - o taina sfanta
Dupa cum se stie, in credinta crestina exista sapte taine sfinte, iar botezul este prima dintre ele si reprezinta o poarta prin care omul nou paseste inspre lumina vietii binecuvantate de Dumnezeu.
Cand moasa sau nasa duce copilul la biserica spune "duc un pagan si voi aduce un crestin", iar la intoarcere ea sau nasa spune "am dus un pagan si am adus un crestin" in timp ce tine pruncul pe brate si il intinde de trei ori peste pragul casei. Mama sta la primire si ia copilul, apoi nasul cu lumanarea aprinsa face semnul crucii de 3 ori in partea de sus a tocului usii si stinge lumanarea de toc.
La biserica bebelusul va fi dus imbracat in haine cumparate de catre parinti, nasii fiind cei care aduc trusoul cu care va fi schimbat ce contine hainute, prosop, pampers, o sticluta de ulei pentru preot. Tot nasii sunt cei care platesc taxa la biserica si cei care se ocupa de lumanari. Parintii cumpara o panza alba pe care este pus copilul dupa ce este botezat. Hainutele se recomanda sa fie de asemenea albe, pentru a simboliza puritatea sufleteasca a copilasului. Slujba propriu-zisa incepe in pridvorul bisericii. Nasa este cea care tine copilul in brate si spune Crezul, in timp ce nasul tine lumanarea, iar lumina sa este un simbol al credintei aprinse ce trebuie sa arda in sufletul noului om pentru intreaga sa viata.
La biserica, daca participa si mamica la slujba de botez, nu este bine sa se uite la copil in momentul in care acesta e bagat in apa. Se stie ca botezul este taina care ne spala de pacate, iar in cazul nou-nascutilor care inca nu au avut timp sa pacatuiasca, el este savarsit pentru a fi iertati de pacatul stramosesc, mostenit de la Adam si Eva. Alte trei lumanari vor fi aprinse la botez, ele semnificand Sfanta Treime. Preotul sfinteste apa din cristelnita, iar copilul este uns cu untdelemn, ce semnifica mila lui Dumnezeu Apoi este scufundat in apa, moment ce poate insemna o a doua nastere de fapt: scufundarea omului vechi si inaltarea lui ca unul nou, binecuvantat de Duhul Sfant.
Copilul este uns apoi cu mir si primeste cruciulita pe care o va purta la gat si care il va proteja de rau. Apoi se inconjoara masa de trei ori, simbolizand Sf. Treime, dar si legatura puternica si continua cu divinitatea. Se tunde putin din parul copilului, ca simbol al supunerii sale in fata legilor lui Dumnezeu. Daca bebelusul este baiat se inchina la icoanele din fata si preotul il duce si in altar, iar daca e fetita nu are voie in altar. (Singura data cand o femeie, fata are voie sa intre in altarul unei biserici este la sfintirea acesteia). Urmeaza apoi sfanta impartasanie, si trebuie avut grija ca micutul sa nu verse sfintele taine si sa nu manance macar o ora.
Seara dupa botez sau a doua zi i se face o baie pruncului de catre nasi, iar in anumite zone de catre moasa. In apa se pune busuioc, pentru a fi frumos, grau pentru onestitate, marar pentru a se face placut, menta pentru a creste sanatos, maciulii de mac pentru somn linistit, un ou intreg pentru a fi sanatos si plin ca el, bani pentru prosperitate. Conform traditiei, nasii sau moasa sunt cei care arunca apa in care a fost scaldat copilul la radacina unui mar sau par, pentru ca cel mic sa creasca frumos ca acel copac. Apoi de 3 ori pana la varsta de 3 ani, copilul trebuie "ridicat la grinda". Se face un colac de care se leaga cu o funda rosie bani si o bucatica de slanina si se spune "grinda sa-nverzeasca, finii sa-mi traiasca si cei mari si cei mici" de 3 ori. Trebuie pregatit de asemenea un rand de hainute (din cap pana in picioare cum se spune).
Si-uitea-asa, cu vorbele acestea pe care le-am aflat de la Dena, "de 3 ori cate 3", ne intoarcem iarasi la o atmosfera ca de basm si urarea s-ar putea continua intr-o poveste despre ispravile copilului care va creste in 3 ani cati altii in 10, caruia ursitoarele i-au promis un destin luminos si-o fata frumoasa si ... cate si mai cate om pofti, ca de n-or fi, nu s-or povesti.
Nota: Multumesc din suflet, fetelor, ca ati raspuns pe forum! Multumesc si mai mult, draga Dena, pentru ca am preluat ce ne-ai impartasit despre botez si cred ca iti recunosti pe ici pe colo cuvintele in text :) Va imbratisez!
Foto: theglobeandmail.com
