multumesc mult Ala combinatia de aluat de savarina insiropat cu lichior dulce si cu inghetata e tare fina. a fost o curiozitate a mea, dar o gasesc rafinata; sa-mi zici si mie cum ti se par daca incerci reteta pentru ca eu ma recunosc subiectiva
Draga klausenburger, savarinele pecare ti le amintesti erau facute din compozitie de cozonac, umplute cu frisca si deasupra un sirop de visine.Cand am "inceput eu a ma ridica dragalita doamne", savarinele costau 1,60 lei si era un privilegiu daca aveai bani de o savarina. Imi plac foarte mult introducerile tale
De "cartof" nu-mi amintesc. Nu stiu daca le-am mai apucat prin magazine. Daca mi-ar fi placut le-as fi remarcat. In schimb am prins epoca "albinita" si "porumbita" ca prajituri. Era o dementa atat de vanate erau prajiturile astea prin '88.
Vechile savarine probabil ca erau facute asa. Oricum eram totusi destul de copila pentru a sti unele lucruri, iar pe de alta parte nu aveam suficiente lucruri la indemana pentru a incerca eu insami sa fac... deci... cum erau facute sau din ce chiar nu mai stiu. Le-am refacut pentru ca intamplator am mancat o savarina care mi-a amintit ca gust de acelea, fara a fi fost facuta din compozitie de cozonac . Imi aduc aminte doar ca erau dulci si pline de sirop. Si se mai batea lumea pe cate un "cremes" sau "mamaliga muncitoreasca" cum radeau de ea adultii din jurul meu. Cam astea sunt amintirile mele
Sar'mana Bunico draga de apreciere.
Daca stii reteta de "cartof" sau o intuiesti as vrea sa o stiu si sa o incerc, evident adaptand-o un pic
Savarina nu e o prajitura de creatie romaneasca. Pe la 1930 un oarecare Henry Adrouet a creat-o si i-a dat numele unui gastronom de felul lui si politician si avocat: Jean Anthelme Brrilat-Savarin.
In momentul de fata nu stiu sa fi ramas in cofetariile franceze... personal nu cunosc Franta "pe viu", deci s-ar putea sa ma insel. Poate ne spune cineva care cunoaste bine Franta daca in prezent savarina mai exista in oferta patiseriilor pariziene si cum e?
Super savarina si comentariile pe masura Eu imi amintesc ca preparam "cartof" la scoala, la orele de ...nu mai tin minte cum se numeau...gospodarie, ceva de genul asta...fetele gateau si baietii erau prin atelier si taiau traforaje "Cartoful" e un fel de salam de biscuiti, dar zici ca-s facute toate ingredientele la masina de tocat si apoi era tavalit prin cacao, tare bun
wow Oana...da... "cartoful" asta e teribil de versatil!!! numai bine ca maine am de pregatit un nou party si o sa incerc sa refac acest cartof, un pic altfel
cum erau orele de gospodarie? eu nu le-am mai prins. le auzeam doar pe colegele mai mari ca trebuiau sa mearga acolo. si cand mi-a venit randul tot n-am ajuns pe acolo pentru ca eram implicate in multe alte cercuri de tot felul... chiar se invata gatitul?
Pai ne dadeau reteta, lista cu ingrediente si cu ustensilele ce trebuia sa le aducem noi. Si eram toate fetele cu halate albe, cu bonetica si chiar faceam niste chestii interesante...salata beof, cartof, tort de biscuiti...nu mai stiu...partea cu ornatul era cea mai interesanta Mie imi placea mult ora aia
haha, ce tare!!!! ma intreb ce specializare avea profa care va invata?
uite chestia asta de ora ar trebui sa reapara in programa cred... acum chiar imi pare rau ca n-am bagat macar nasu' pe usa la orele astea in anii aia...oricum erau ultimii ani de comunism si multe erau doar forme fara continut, iar la orele de gospodarie era tot mai greu de dus produsele, doar le primeai la "ratie"... cam asta e ce imi amintesc eu
Orele de gospodarie erau predate de cadre didactice care absolvisera liceul pedagogic la sectia de "maestre" Exista si acum aceste cadre , dar se gasesc pe la cluburile copiilor.
klausen, eu nu tin minte sa fi fost greu sa duc ce trebuie, materiile prime adica , abia asteptam sa merg cu mama la cumparaturi si apoi sa pregatesc geanta cu "de toate"...profa cred ca era o fericita, manca de la toata lumea