Este acrobatul lumii animalelor. Uimeste prin sariturile sale, de pe o creanga pe alta, la mare inaltime, si prin viteza cu care alearga pe ramurile arborilor, de care se agata cu ghearele ei ascutite. Iar coada sa stufoasa, mai lunga decat intreg restul corpului, o face sa fie atat de usor de recunoscut de toata lumea. Este veverita, cea careia vechii greci ii spuneau skiouros, denumire rezultata din alaturarea cuvintelor skia (care inseamna umbra) si oura (coada).
Vatra Dornei reprezinta locul unde veveritele se gasesc in cel mai mare numar, la noi in tara. Parcul central , avand 50 hectare , este cunoscut si ca "Parcul veveritelor", vietuitoare care pot fi vazute jucandu-se printre arborii de pe alei, ba uneori chiar catarandu-se pe umerii turistilor pentru a capata ceva de mancare.
Toate veveritele din parc au numele de Mariana ( nimeni nu stie cum au capatat acest nume ) , iar cel mai cunoscut obicei al lor este acela de a face provizii pentru iarna. Veveritele « fura » tot ce se poate manca iarna, in special ghinde si nuci. Ingroapa tot ce fura , dar au o memorie excelenta a ascunzatorilor.
Pentru a le avea mai mult in preajma nu le-am dat nuci intregi, pentru ca pe acestea le fura si le ascund in frunzisul din padure. Dandu-le miez de nuca, veveritele nu pleaca pana nu papa tot ce ai in palma . Sunt de o dragalasenie rar intalnita, iar senzatia pe care o ai atunci cand te ating cu gherutele este de nedescris…
.......................