Rod al colaborării dintre mine și Ionela din Medgidia, astăzi o să vă spunem câteva cuvinte și o să vă arătăm câteva imagini despre Mânăstirea Peștera Sf. Andrei. Am să-l rog pe bucatăraș să atașeze imaginile de la Ionela.
La o distanță de aproximativ 100 km de Constanța, în apropierea comunei Ioan Corvin, într-o pădure deasă și bogată se află Mânăstirea Peștera Sfântul Andrei. În acest loc a sihăstrit Sfântul Andrei, singurul dintre Apostolii lui Isus Hristos care a ajuns pe meleagurile geto-dace și care a dus cuvântul Evangheliei, a botezat și creștinat aceste ținuturi. Considerat de către unii „Mecca ortodoxiei românești” sau de catre alții “Betleemul românesc” Mânăstirea Peștera Sfântul Andrei este loc de pelerinaj pentru credincioșii care vin aici din toată țara și care cinstesc memoria celui care a deschis poarta creștinismului în România.
Se spune că Apostolul Andrei împreună cu ucenicii săi a ales ca loc de rugăciune și reculegere spirituală o peșteră situată la marginea pădurii în apropierea comunei Ioan Corvin. Pentru-că în jurul peșterii nu se găsea nici un fir de apă Sf. Andrei a lovit cu toiagul în stânca din spatele peșterii, aflată la circa 100-150 m depărtare. Atunci au apărut cele nouă izvoare cunoscute sub denumirea de Izvorul Sf. Andrei.
În jurul acestei peșteri s-a format o vatră monahală care dăinuiește de foarte multă vreme și care este constituită din trei biserici.
Prima biserică este peștera în care a locuit Sf. Andrei împreună cu ucenicii săi. Ea a fost redescoperită în anul 1944 de către preotul Constantin Lembrav și de către juristul Jean Dinu. În același an au început lucrările de reamenajare. S-a ridicat o fațadă din piatră tencuită în exterior și o platformă pentru slujbe. Slujba de sfințire a fost făcută în anul 1944 de către de Episcopul Chesarie Păunescu. Peștera adăpostește un pat scobit în piatră despre care se crede că este cel pe care se odihnea Apostolul, o lespede de piatră care a servit drept altar care are incizată pe amândouă părțile Sfânta Cruce și o mulțime de iconițe aduse de pelerini. În crăpăturile zidurilor se găsesc bilețele scrise și lăsate de credincioși care vin să se roage la icoana Sf. Andrei pentru sănatate și pentru alinarea suferințelor. În timpul perioadei comuniste peștera a devenit adăpost pentru vite și a fost lăsată în paragină și uitare. În anul 1993 au început lucrările de restaurare și renovare. Peștera a fost curățată, intrarea a fost lărgită, s-a construit un zid de piatră iar sus pe deal a fost ridicată o turlă înaltă de patru metri. Este locul cel mai vizitat iar atunci când călugării se roagă sau citesc moliftele Sf. Vasile devine neâncăpător.
Construcția celei de-a doua biserici s-a făcut între anii 1994-1995, este deosebit de frumoasă și poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului. De dimensiuni mici dar împodobită de picturi cu moartea Sf. Andrei, răstignit cu capul în jos, de unde și denumirea de Crucea Sf. Andrei biserica adăpostește o cruce în formă de X aflată în fața altarului, în partea stângă. În centrul crucii se află o bucățică din degetul Sfântului Andrei adusă recent de la Mânăstirea Trifilliei din Grecia iar în cele patru laturi ale crucii se găsesc moaște ale sfinților martiri de la Niculițel.
Cea de-a treia biserică, care este și cea mai mare a fost construită între anii 1998-2002 și este situată pe un platou din fața peșterii. Este o construcție cu un stil arhitectonic modern dar deosebit de plăcut ochiului. Cele patru turle ale bisericii se înalță semețe parcă pentru a ajunge la ceruri.
Acum câțiva ani era locul preferat de mine pentru liniștea și emoția pe care o simțeam când vizitam aceste locuri. Din păcate nu am mai fost de multă vreme deși sunt doar la 100 km depărtare. Întotdeauna parcarea mânăstirii era plină cu mașini mici, cu autocare, camioane și câteodată am văzut chiar căruțe. Locul este veșnic plin de credincioși sau oameni ca și mine care doresc să spună o rugăciune sau sa-și găsească puțină liniște sufletească. Toată atmosfera din jurul mânăstirii te face să crezi că ai ajuns într-un loc sfânt unde timpul parcă a încremenit și unde tu călătorule te poți odihni, te poți ruga și unde rănile tale fizice sau sufletești se vor alina. Este un loc special care merită să fie văzut si admirat, este un loc care te face mai bun și mai liniștit. Este acel ceva situat undeva mai presus parcă de puterea noastră de înțelegere. Este Mânăstirea Peștera Sf. Andrei.
Pentru-că folclorul țesut în jurul acestui Sfânt și a minunilor săvârșite de acesta în zona Dobrogei este deosebit de bogat am să vă reamintesc doar câteva versuri care sigur vă sunt cunoscute.
"Ta-ta-ta caprita ta,
Trece-ma si Dunarea,
Ca sa afle Dacia,
Ca s-a nascut Mesia ..."
sau
"Ne dati ori nu ne dati?
Ca mergem la alta casa
Unde S'ant Andrei ne iasa
Si ne face tolba groasa."
frumos articol 
