Rac sensibil si familist, autoare a aproape 600 de retete impartasite in comunitatea Bucataras.ro, Anca Elena Voicu sau Ancutsa, asa cum o stim si o indragim cu totii, ne-a raspuns cu drag invitatiei noastre si ii multumim din nou pe aceasta cale.
Va invit sa o descoperiti in interviul la care ne-a raspuns cu nerabdare:
1. Sa ne prefacem ca nu ne stim aproape deloc. Asadar, cine esti si ce ai facut in ultimii 20 de ani?
Ma numesc Anca Elena Voicu, am 31 de ani si sunt un Rac sensibil si familist.
Am urmat un liceu cu profil economic, la vremea aceea a fost sa fie un liceu cu plata. Am fost considerata o tocilara (nu-mi permiteam sa chiulesc si nici nu simteam nevoia) si nu m-am simtit integrata intr-un grup, nu aveam prieteni in liceu (decat atunci cand aveau nevoie de ceva). Am invaţat cat am putut de bine astfel incat sa imi fac parintii mandri de mine si sa-i rasplatesc si eu in felul meu pentru dragostea si suportul lor. Si am reuşit, pe de-o parte, chiar daca asta mi-a adus un fel de singuratate. In plus, pentru ca eram mica de inaltime, se faceau mereu glume pe seama mea.
Pe de alta parte, unul dintre profesori ne-a spus in fata, la un moment dat, ca suntem „rebuturile societatii” pentru simplul fapt ca eram la un liceu particular, iar ei tineau ore de drept la alte licee si veneau la noi, la urma. A fost un alt lucru ce m-a dezamagit pentru ca ne-a facut sa ne pierdem increderea in noi si sa ne simtim ultimii. Cu toate acestea, am luptat din rasputeri sa invat si sa strang din dinti, doar ca sa merg mai departe. Tin minte ca o profesoara imi dadea mereu note sub 8, la materia dansei, desi eu imi dadeam toata silinta si mi-a spus la un moment cu rautate „tu nu iei mai mult de 7 la BAC”, ei bine la materia aceea am luat 9,5, pentru ca eu stiam ce pot.
Ironia este ca mediile acelea ne-au tras in jos la admiterea la facultate. Astfel ca am intrat tot la cu taxa si la facultate. Dar macar se dusese etapa aceea urata a anilor de liceu, de care abia asteptam sa scap.
Anii de facultate si de Master au fost mai frumosi datorita oamenilor pe care i-am cunoscut: colegii, dar si profesorii care ne incurajau mereu si de la care am avut multe de invatat. Am absolvit Facultatea de Stiinte Economice, specializarea Informatica Economica, apoi Masterul in Sisteme cu Baze de Date pentru Afaceri. Am absolvit Masterul cu 9,85. Ma pasioneaza calulatoarele (inca de mica stateam pe langa tata, sa invat), bazele de date. Dar si domeniul Resurselor Umane, am urmat un curs de formare, in acest sens.
Apoi incepe o mare aventura, aceea in gasirea unui loc de munca, cu bune si cu rele. Am cautat diverse locuri de munca pe specializarea mea, dar m-am lovit de lipsa experientei. Am sperat ca internship-ul la o banca in vacanta de vara din facultate ma va ajuta, dar nu a fost sa fie, deoarece tot nu era de ajuns.
Am avut parte de mai multe interviuri decat mi-as fi putut imagina, mai multe usi inchise decat incurajari, mai multe refuzuri decat impliniri. Faptul ca nu-mi arat varsta m-a discreditat din start la unele interviuri (asa am simtit atunci). Mi s-a demonstrat in multe randuri ca multi voiau poate doar sa isi justifice timpul, munca şi resursele, m-am simtit “de umplutura”, deoarece mi-am dat seama cat aşteptam alaturi de alti candidati ca locul este deja ocupat sau ca unii sunt veniti acolo prin “pile si relatii”, nu in toate cazurile, dar in majoritatea. Un alt zid intalnit a fost cand am avut senzatia ca sunt privita ca o concurenta de o doamna care m-a intervievat la un moment dat, la o banca, si care avea o functie frumusica, fara studiile pe care ei ni le pretind noua (ii era teama sa nu-i iau locul).
Cand, in sfarsit, am reusit sa ma angajez, nu m-a interesat partea financiara, ci ma bucuram ca imi incep drumul, ca ma integrez undeva. Mi-am dat seama ca nu este chiar asa cum mi se prezentase la interviu, ci realitatea era cu totul alta. M-am lovit de tot felul de obstacole: mentalitatea oamenilor, neprofesionalism, ore suplimentare neplatite, reticenta, prejudecati (“faci cum zic eu, ca asa m-am obisnuit”, fara a avea dreptul la o parere), un sef lipsit de respect si altele.
Imi doresc sa lucrez alaturi de oameni cu bun simt, cu profesionalism, sa doreasca sa ma invete, fara a avea teama ca le fur munca, sa pot sa imi exprim ideile si parerile fara a fi privita cu neincredere sau luata peste picior. Bineninteles ca toate astea au dus pentru unii la concluzia ca sunt mofturoasa, ca nu accept orice, ca sunt cu nasul pe sus, doar ca ei nu stiu tot prin ce am trecut.
Asa ca in tot acest timp m-am dedicat total pasiunii mele pentru gatit si asa am ajuns cea pe care o stiti voi in prezent.
2. Care sunt calitatile pe care prietenii le apreciaza la tine?
Sinceritatea.
Fac totul pentru cei pe care-i iubesc, atat timp cat ei sunt fericiti, sunt si eu; le ascult problemele si incerc sa gasesc solutii, ii ajut pe ceilalti fara sa astept ceva la schimb.
Gatesc bine (asa cred :)
3. Principalul tau defect?
Sunt meticuloasa si perfectionista, da, am ajuns sa cred ca sunt defecte (le-am sters pana si din CV) pentru ca mi s-a spus de prea multe ori „lasa, ca merge asa”, „faci cum zic eu, ca asa m-am obisnuit si asa mi-e mai usor” sau „tu ne strici norma, asta era pentru o saptamana” (la un stagiu de practica)…
Poate sunt prea directa, dar asta doar pentru ca nu imi place minciuna sau oamenii care una spun si alta fac.
Rar fac o prajitura de doua ori, pentru ca imi place sa incerc mereu ceva nou.
4. Care sunt cele mai indraznete planuri pe care le ai?
Imi doresc mult sa ma perfectionez la capitolul prajituri si torturi, iar intr-o buna zi (sper sa nu fie prea departe) sa-mi public carti cu retete si sa am o emisiune culinara.
Mi-ar placea sa inot cu delfinii (desi nu stiu sa inot :).
5. Cum te-ai indragostit de Bucataras.ro?
Va cunosc de mai multa vreme, dar nu aveam curaj sa „intru”. Pana la urma, sora mea m-a incurajat sa „ciocan la usa”. Am fost primita cu atata prietenie, incat nu am mai vrut sa plec.
6. Unde petreci mai mult timp intr-o zi: pe net sau in bucatarie?
In bucatarie.
7. Cand si cum ti-ai descoperit talentul in bucatarie?
Am inceput, de mica, s-o ajut pe mama la treburi in bucatarie, la curatat legume, atat cat ma pricepeam. Crescand, am inceput s-o ajut si la pregatirea preparatelor pentru Revelion sau zile festive. Cel mai mult imi placea de Revelion, pentru ca faceam sondaj in familie cu ce prajituri sa pregatim, apoi eu o ajutam pe mama. Cel mai special, pentru mine, este tortul pentru ca tata se numeste Vasile si atunci de Anul Nou imi doresc sa-i pregatesc mereu ceva frumos.
Cand mai ceream retete noi la rude sau prieteni, nu ni le dadeau complete. De asemenea, am incercat de pe internet diferite retete si nu mi-au iesit. Atunci am zis sa-mi strang intr-un caiet retetele pe care le stiam si pe care le invatasem de la mama, atatea cate stiam, hotarata sa trec toti pasii si sa le descriu asa cum le fac eu. Imi faceam si desene, schite cu tot felul de sfaturi, iar pozele pe care le faceam, le tipaream la imprimanta mea, le decupam si le lipeam in caiet.
Treptat, am experimentat tot felul de prajituri si aluaturi, iar in facultate, cand ne luam la pachet diferite fursecute si ii serveam si pe colegii nostri, acestia ne spuneau cat de mult le plac (eu si sora mea urmând aceeasi specializare, fiind in aceeasi grupa). Iar cand eram deja la Master, am creat blogul culinar mai mult ca proiect pentru facultate, apoi m-am gandit sa-mi iau pasiunea in serios si sa postez retetele pe blog, unde, pana in prezent, am adunat peste 750 de retete, gatite de mine si cu tot felul de sfaturi din experienta proprie, astfel incat sa iasa oricui le încearca.
Felul principal
1. Care e felul de mancare care iti aduce aminte de copilarie?
Mancarea de mazare cu pui.
2. Ce ai manca in fiecare zi si tot nu te-ai satura?
Porumb fiert. Sau copt. Sau ambele. Vara e sezonul meu preferat :)
3. Unde ai mancat cel mai tare preparat ever?
Mi-a ramas in minte un platou taranesc cu ficatei de pui, cartofi taranesti, carnati si friptura de porc. A fost candva la Olanesti. Tin minte ca mi s-au parut grozave. Nu stiu acum, dupa atatia ani, daca a fost platoul acela asa special sau eram eu fericita de excursia cu familia mea, pentru ca rareori ne permitem sa iesim cateva zile intr-un oras nou, iar tara noastra merita vizitata pe indelete.
4. Care e reteta cu care dai pe spate pe oricine, oricand?
Tortul cu blat de nuca, crema de ciocolata si cafea, imbracat in frisca, mama m-a invatat cum sa-l pregatesc. Intre timp, am adaptat reteta, inlocuind zaharul cu indulcitor (pentru ca tata are diabet) si facand mereu alte combinatii de creme si glazuri, asa ca pentru mine e ceva vechi si ceva nou in acelasi timp.
5. Care e cel mai bun pont culinar pe care l-ai primit vreodata?
Un praf de sare la dulciuri, pentru ca potenteaza gustul, sa am incredere in instinctul meu atunci cand gatesc, sa pun pasiune in ceea ce fac. A, si imi trebuie liniste atunci cand gatesc, ca sa ma concentrez, dar si pentru ca vreau si eu sa-i surprind pe ai mei cu ceva dragut. Insa ei sunt tare curiosi si, dupa ce inchid usa la bucatarie, gasesc ei vreun pretext sa-si faca drum, doar ca sa traga cu ochiul :p
6. Care e cea mai mare boacana pe care ai facut-o in bucatarie?
O-ho, cu ce sa incep?
Pai, odata cand am vrut sa introduc tava cu prajitura la cuptor, nu stiu cum am lovit-o de gratarul dinauntru si am scapat-o pe usa cuptorului. Tata, care intamplator era langa mine, da sa o prinda, dar nu poate. Asa ca jumatate am cules-o, am sters-o de pe geam si am aruncat-o si am copt doar jumatate de prajitura.
Alta data, m-am dus sa verific ce a pus mama bun la cuptor, era un pilaf. Nu stiu cum am tras eu tava, ca am zdruncinat-o cam tare, iar lichidul a cazut in cuptor, s-a facut ditamai flacara. In loc sa ne ajutam, mai tare ne-am incurcat, ca sora mea, speriata, a scapat un ibric gol pe jos si l-a ciobit. Ne-a speriat pe toti mai ceva ca flacara aia. Acum, cand vad ibricul, ma gandesc la pilaful acela… V-am povestit cand am pus cratita cu ulei la incins ca sa fac cartofi prajiti si mi s-a parut ca nu este suficient ulei? Am vrut sa completez, dar am pus otet in loc de ulei, bine ca mi-a dat seama la timp si am luat repede focul.
Ei, dar mai bine ma opresc… :)
7. Ce nu ai manca nici daca ti s-ar oferi la schimb un sac de bani?
Viermi, gandaci, oua crude si alte scarbosenii.
Desertul
1. Ce ti se pare sexy?
Un cuplu in varsta, tinandu-se de mana :)
2. Cum arata barbatul ideal, in viziunea ta?
Romantic, iubitor, sincer, sa ma sustina in ceea ce fac si sa creada in mine.
3. La ce visezi?
La excursia de la vara.
4. Ce pasiuni ai?
In tot acest timp pe care l-am avut intre incercari si interviuri, intre visuri si deziluzii, intre a renunta si a o lua de la capat, m-am redescoperit pe mine.
Am facut un curs de resurse umane care mi-a placut foarte mult. Am cunoscut oameni buni sau rai, mai mult sau mai puţin scoliti, fiecare cu povestea lui de viata, dar de la fiecare am invatat cate ceva.
Iubesc florile, am urmat un curs de decorator-floral, am invatat multe despre flori si am avut ocazia sa fac aranjamente cat mai variate, gratie unor profesoare talentate.
Aceste cursuri m-au ajutat sa-mi descopar latura creativa, sa nu mai fiu timida si sa socializez mai mult, sa cred in visurile mele si sa lupt pentru ele.
Cand ma simt inspirata, pictez, picturile daruindu-le celor dragi, imi place sa fac fotografii şi sa gatesc pentru ei, iar uneori prajiturile mele ma definesc, pun pasiune, iubire şi un strop de vanilie in orice. Imi place sa pregatesc torturi cu nuca si sa le decorez si sa fac tot felul de prajituri.
Am un blog culinar si unul de bricolaj si am aparut in reviste culinare, ceea ce ma bucura mereu foarte mult. De cate ori am strans un ban, am investit in ustensile de bucatarie. Acum, cand stau si ma gandesc, pana si lucrarea mea de disertatie a fost despre o cofetarie.
Imi place sa bricolez tot felul de lucruri, le-am facut cadou alor mei de Mos Nicolae niste decoratiuni-inimioare cusute de mana. Mi-am facut singura un platou cu picior (dintr-o cupa de inghetata si o farfurie de la un cuptor cu microunde ce nu mai functiona) pentru ca cel la care tanjeam era prea scump, iar cand am strans bani sa-l cumpar, nu l-am mai gasit. Peste un timp, l-au adus din nou la magazinul respectiv si mi l-a facut tata cadou.
Imi place sa fac felicitari handmade si quilling. I-am facut invitatiile de botez, surorii mele mai mari, pentru cei doi nepotei, invitatiile au fost foarte apreciate.
5. Ce urasti cel mai mult?
Minciuna si ipocrizia – oamenii care se dau drept prieteni, dar te sapa, si am avut parte de multi astfel de oameni, de aceea sunt mai singuratica, sa zic asa. Prietenii adevarati se numara pe degetele de la mana. Am mai invatat ca cine barfeste cu tine, barfeste si despre tine.
Oamenii care pun etichete si te judeca fara sa clipeasca.
6. Cum te relaxezi?
Ma relaxez cand ingrijesc florile pe balcon, cand pictez sau cand gatesc, cand pregatesc retetele pentru blog si cand intru pe site-ul Bucataras :)
7. Culoarea / genul de muzica / florile preferate?
Verde, galben si alb / clasica; pop / ador florile, in special magnoliile, freziile, zambilele, bujorii.
Nota de plata
Ai la dispozitie minimum 5 minute si maximum o viata sa vorbesti frumos despre Bucataras.ro. Incepe aici:
Ma bucur ca mi-am facut curaj sa ciocan la usa si ca mi s-a deschis, dar dincolo de acest site, Bucataras este o comunitate, am fost incantata ca m-au intampinat oameni minunati, prietenosi si calzi, care impartasesc aceeasi pasiune cu mine, oameni pe care ma bucur sa-i descopar treptat, zi de zi. Ii apreciez pe fiecare dintre ei.
Apreciez cuvintele tale! Si eu te imbratisez! 
