Cu totii stim ca americanii de Holoween cioplesc dovlecii,iar copii se mascheaza in diverse personaje cum ar fi vrajitori sau mumii si colinda pe la case dupa dulciuri...
Dar cine zice ca romanii nu au sarbatori la fel de puternice in simbolism? De exemplu, 29 noiembrie, ajunul sarbatorii Sfantului Andrei, este zisa si "noaptea strigoilor", fiind noaptea celor mai puternice descantece de dragoste.
Ziua urmatoare se sarbatoreste Sfantul Andrei, zi careia stramosii nostri geto-daci ii ziceau Santandreiul sau Ziua Lupului.
Printre alte sarbatori specific romanesti, aceasta este una cu personalitate. Elementele crestine acopera un fond adanc de simboluri pagane. Oficial, la 30 noiemebrie este sarbatorit Sfantul Andrei, patronul spiritual al Romaniei. Taranii romani s-au pus sub obladuirea acestui sfant care garanta prin autoritatea si puterea sa, fiind cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus pe pamanturile noastre.
Inaintea aparitiei sale pe meleaguri geto-dace, in aceasta perioada a anului era serbata o divinitate locala, Santandreiul, care a fost insa inlocuita de figura mai dominanta a sfantului considerat a fi primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci.
Traditiile si obiceiurile dinainte si dupa crestinare continua sa coexiste. In ajunul sarbatorii, conform credintelor populare, actioneaza o aglomerare de forte malefice: fiarele - mai ales lupii, umbla sa manance vitele celor care nu tin sarbatorile; ies strigoii, copii din flori devin strigoi, vrajitoarele iau mana vitelor si multe altele. De aceea se efectueaza o serie de practici magice de aparare: nu se dau carbuni afara, se ascund coasele si limbile melitelor, se lipesc cruci de ceara de coarnele vitelor si se inconjoara cu mac, se ingroapa drob de sare descantat in pragul usii grajdului, se intorc vasele cu gura-n jos si se inconjoara casa si grajdul cu lumanare aprinsa, se fac cruci cu usturoi la geamuri si usi, se mananca usturoi… Cate bordeie, atatea obiceie…
Aparitia in calendar a celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae asociate cu inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie (Noaptea Strigoilor) la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei.
Folclorul abunda in personaje de groaza care ar face oricand de rusine personajele palide Halloweenului, daca ar avea ocazia. Legenda vampirului a fost popularizata de un strain, Bram Stoker, insa exista in folclorul nostru o alta figura legata de simbolismul lupului, varcolacul. A auzit oare Vestul de strigoii de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc? Sau de strigoii vii care se bat crunt cu strigoii morti sau de oameni care se transforma in pricolici si in moroi? In credintele poporului roman de pretutindeni, in aceasta noapte spiritele mortilor ies din morminte si umbla.
Conform unei complicate combinatii de credinte, ziua de 30 noiembrie ii apartine Sfantului, noaptea fiind impartita intre apostolul crestin si vechea divinitate precrestina denumita generic Santandrei. Simbolurile duble sunt intalnite la tot pasul. Principalele simboluri se refera la animale - mai ales lupii, la spirite rauvoitoare si nu in ultimul rand, la ritualurile de dragoste.
In noaptea de Sfantul Andrei, ca sa-si viseze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita. Unele fete isi pregatesc turte magice, pentru acestea obiceiul cerand ca fata sa isi aduca apa cu gura, pentru ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.
Ziua Sfantului Andrei, este socotita drept inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza "Andrei-de-iarna". La venirea noptii se pot face observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua,inseamna ca peste iarna vor fi zapezi mari si grele.
Sarbatoarea este dedicata unor obiceiuri precrestine, destinate sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Se spune ca lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada pentru iarna care incepe, fiecarui lup. In partile vestice ale tarii exista in folclor o figura care personifica puterea umana asupra naturii dezlantuite. I se spune “Valva Lupilor” . Acesta (de cele mai multe ori, barbat) preia intrucatva rolul Sfantului Andrei si imparte lupilor o anumita prada, ca masura de aparare impotriva instinctelor lor necontrolate.
Avem o tolba plina cu povesti despre strigoi morti, strigoi vii, pricolici, moroi, varcolaci si alte aratari. Nu avem obiceiul sa sculptam dovlecii, dar folosim virtutile usturoiului. Nu avem vampiri, dar avem un folclor bogat si fascinant. Aceste zile au povestile lor lasate din mosi-stramosi, dar daca le ignoram, vor inceta sa mai existe.
Acum o sa va povestesc ceva din copilaria mea. Vacantele mai toate le-am petrecut cu bunicii. Bunicii din partea tatalui stateau aproape de Oradea in comuna…..Santandrei J. Bunicii din partea mamei tineau mult la traditii, erau foarte credinciosi dar si superstitiosi. De exemplu nu aveam voie sa mergem sa ne jucam in apropiere de casa unei vecine care era “strigoaie” si putea sa ne “deoache”. Daca totusi aveam drum pe acolo, trebuia sa trecem pe cealalta parte a ulitei si daca iesea femeia cumva la strada, n-aveam voie sa ne uitam la ea, trebuia sa ne facem cruce de trei ori sau alte asemenea. Bineinteles ca nu credeam in toate astea, dar fiind copii ascultatori faceam ce ni se spunea. Numai ca intr-o zi verisoara mea Alina s-a dus la o prietena de-a ei si s-a nimerit s-o intalneasca pe vecina “strigoaie” ochi in ochi. Poate n-o sa ma credeti dar noaptea i s-a facut rau, a trezit-o pe bunica si i-a descantat de diochi, a stins carbuni si i-a dat sa bea. A doua zi, bunica ne-a povestit ca noaptea a visat cu o haita de noua lupi cu care s-a luptat si care au muscat-o de picioare. Noi ne uitam la bunica cu ochi mirati si nu ne venea sa credem ce zice, dar cand ne-a aratat vanataile de pe picioare am amutit si credeti-ma ca de atunci incolo am ocolit strigoaia si casa ei, ba ne era si groaza cand trebuia sa mai trecem pe-acolo
