un sfat va rog...
23.08.2012 / 23:27
Citeaza
de 4 ani de cind am avut fetitza...intre timp a venit si baietelul...nu am muncit.nu am putut.am muncit cite putin cind sotul nu muncea.pur si simplu nu am avut cu cine sa ii lasam,fiind plecati in strainatate suntem practic singuri...anul acesta vor merge amindoi la gradinita.doresc sa imi caut un loc de munca stabil insa am nevoie de un sfat...cind ma gindesc la acest lucru ma ia un sentiment de culpa...parca i-as abandona .in sensul ca nu ma voi mai dedica lor 24/24...imi pun mii de intrebari.oare sint bine.oare pling dupa mine.oare au nevoie de ceva?,,,,
cum sa fac sa scap de aceste intrebari din mintea mea si sa fac pasul de a ma dedica si unui loc de munca fara sa ma gindesc ca parca i-as abandona pe ei...
24.08.2012 / 15:06
Citeaza
Caroline, grea situatie:)) daca vei avea cu cine sau unde sa ii lasi, e ok. Faptul ca ai stat atat timp cu ei, cu siguranta ca iti va veni foarte greu si tie si probabil si lor. Totul face parte din evolutie si va trebui sa te decizi : mergi la serviciu sau stai in continuare cu ei. Daca te decizi pt un job, gandeste-te ca timpul va va ajuta sa va impacati cu aceasta situatie, chiar daca veti suferi un pic, e normal. Dar totul devine "normal" dupa un timp si in plus trebuie sa te gandesti si la partea financiara ;)
poti opta pt varianta unui job - cu jumatate de norma (daca gasesti) si astfel vei fi plecata mai putin timp.
Oricum, nimic nu e definitiv si poti oricand sa alegi alta directie, asa ca impaca inima cu mintea si vei gasi varianta optima.
pupici pentru voi toti ;)
24.10.2012 / 09:35
Citeaza
Trebuie sa fi tare,sa te incurajezi singura,o sa fie bine,multe trecem prin etapa asta,hai curaj
24.10.2012 / 18:59
Citeaza
Caroline, indirect vei invata copiii independenti si asta va fi spre binele lor, in viitor. Stand acasa mereu va fi acel "mama vii un pic?", "mama ma ajuti?". Daca vei fi la job vor incerca "sa se ajute singuri".
Categoric ar putea fi multa polemica pe acest subiect; si a sta cu ei acasa este foarte bine, esti cea mai buna prietena a lor, au mereu la cine cere un sfat, o parere, insa te plafonezi tu, ca om.
Ca orice lucru si asta are doua taisuri si esti singura in masura daca vei judeca rational sau cu inima.
27.10.2012 / 18:54
Citeazagaby_d a spus:
Caroline, indirect vei invata copiii independenti si asta va fi spre binele lor, in viitor. Stand acasa mereu va fi acel "mama vii un pic?", "mama ma ajuti?". Daca vei fi la job vor incerca "sa se ajute singuri". Categoric ar putea fi multa polemica pe acest subiect; si a sta cu ei acasa este foarte bine, esti cea mai buna prietena a lor, au mereu la cine cere un sfat, o parere, insa te plafonezi tu, ca om. Ca orice lucru si asta are doua taisuri si esti singura in masura daca vei judeca rational sau cu inima.
asa e... fiecare lucru are si pro si contra...
Recomandari pentru tine si casa ta
07.08.2022 / 01:34
Citeazacaroline a spus:
de 4 ani de cind am avut fetitza...intre timp a venit si baietelul...nu am muncit.nu am putut.am muncit cite putin cind sotul nu muncea.pur si simplu nu am avut cu cine sa ii lasam,fiind plecati in strainatate suntem practic singuri...anul acesta vor merge amindoi la gradinita.doresc sa imi caut un loc de munca stabil insa am nevoie de un sfat...cind ma gindesc la acest lucru ma ia un sentiment de culpa...parca i-as abandona .in sensul ca nu ma voi mai dedica lor 24/24...imi pun mii de intrebari.oare sint bine.oare pling dupa mine.oare au nevoie de ceva?,,,, cum sa fac sa scap de aceste intrebari din mintea mea si sa fac pasul de a ma dedica si unui loc de munca fara sa ma gindesc ca parca i-as abandona pe ei...
Interesting site i love it keep posting more! Click here
07.08.2022 / 01:34
Citeazacaroline a spus:
de 4 ani de cind am avut fetitza...intre timp a venit si baietelul...nu am muncit.nu am putut.am muncit cite putin cind sotul nu muncea.pur si simplu nu am avut cu cine sa ii lasam,fiind plecati in strainatate suntem practic singuri...anul acesta vor merge amindoi la gradinita.doresc sa imi caut un loc de munca stabil insa am nevoie de un sfat...cind ma gindesc la acest lucru ma ia un sentiment de culpa...parca i-as abandona .in sensul ca nu ma voi mai dedica lor 24/24...imi pun mii de intrebari.oare sint bine.oare pling dupa mine.oare au nevoie de ceva?,,,, cum sa fac sa scap de aceste intrebari din mintea mea si sa fac pasul de a ma dedica si unui loc de munca fara sa ma gindesc ca parca i-as abandona pe ei...
Interesting site i love it keep posting more! Click here