Luna

Luna e o cafenea si bistrou, probabil ca in aceasta ordine, deschis(a) in toamna lui 2012 in Viitorului, in partea mai frumoasa si mai curata a cunoscutei strazi, intre bulevardul Dacia si Maria Rosetti, nu spre Eminescu si Stefan cel Mare. Sunt numai case vechi si frumoase acolo, intr-o bucata a Vechiului Bucuresti ramasa intacta si civilizata. Casa boiereasca, numita si vila, e impunatoare, bine intretinuta, te face sa te simti in alta lume de cum ii calci pragul. Iti dai seama din prima clipa ca e mana de femeie acolo, cand vezi amenajarea si decorurile cam eclectice, mobilierul cu fotolii fiecare de alta culoare, dupa moda vremii, umbrele cu becuri inauntru, tacamurile atat de incomode incat o parte din mancare o iei direct cu mana din farfurie cand nu se uita nimeni la tine, si multe altele asemenea. Muzica e pusa in sistem de “dus scotian”, cu niste cantece frantuzesti din alta lume, dupa care esti trezit brusc la realitate de o muzica electronica pe care o resimti ca pe un reflux esofagian… Oricum, si cea frantuzeasca si cea indigesta erau date mult prea tare pentru un asemenea loc.



Meniul de la Luna e prezentat ca fiind din bucataria frantuzeasca, desi multe denumiri sunt in italiana. Cred ca ar vrea sa te lase sa crezi ca e vorba de bucatarie frantuzeasca fina – adica ceva intre cuisine du terroir si grande cuisine - insa nu prea le reuseste. Mancarea e destul de buna, prezentata mult mai pretentios decat e cazul, insa e mai degraba mancare de bistrou. Si nu inteleg de ce vor sa arate a altceva, mai ales ca numele lor, chiar, adica « Luna, Cafe & Bistro », ii pozitioneaza deja in mintea omului intr-un anumit fel inainte de a ajunge acolo. Noi am luat un antreu “Luna”, supa crema de ciuperci, ravioli, care au fost bunicele; sosul de la ravioli nu cred ca avea ce cauta acolo, insa dupa ce l-am dat deoparte a fost OK. Legumele au fost mult prea fierte, au ramas in farfurie. Rata cu sos de coacaze a fost destul de buna, insa ar fi fost mai nimerit sa-i spuna “rata cu dulceata de coacaze”, ca acela nu era sos, ci bucatarul a bagat pur si simplu lingurita intr-un borcan de dulceata, dupa carea pus continutul direct pe farfurie, fara indoiala.



Preturile sunt rezonabila la Luna, chiar mici pentu cei obisnuiti cu restaurantele mari din nordul si din centrul Bucurestiului. De noi s-a ocupat o faptura diafana, care m-a facut sa pun nota maxima, sub privirile mustratoare ale cuiva care apreciaza serviciile intr-un restaurant dupa cu totul si cu totul alte criterii…



Asadar, daca aveti nostalgii, mergeti la Luna, e un loc frumos, in care se mananca destul de bine daca nu esti foarte pretentios. Daca mergeti pentru cafea, ceaiuri si stat fara griji, e si mai potrivit locul. (GB)